Auchh :|.
Nu stiu cu ce sa incep, nu am nici cea mai mica idee. Mi-as cere scuze pt ca iara, am fost o lenesa si am abandonat ce am inceput sa cladesc. E vina mea, doar a mea, pentru ca nu stiu ce vreau si ma bag in cele mai aiurite probleme si nici eu nu stiu cum ies din ele.
De ce am facut acest post?! Pentru a ma descarca sufleteste, pentru ca aici am refugiat mereu, cand nu aveam cui sa-i impartatesc durerea pe care o simt acum in suflet.
In jocul asta, numit viata, in care joci dupa propriile tale reguli sau regulile celor din jurul tau. Am inceput un nou “nivel” de care nu sunt prea mandra de el, sper, ca cu timpul sa ma pot mandrii cu el.
Sunt boboaca acum, fetita a crescut, e la liceu, acum…. Da, imi place comitetul in care am ajuns, nu ma asteptam la asa ceva. Ma pot mandri cu ei dar, nu si cu mine :).Am ramas la fel de copila si naiva, poate am mai crescut putin in aceasta categorie, categoric !
Anul e pe terminate iar eu, nu am relizat NIMIC pentru ce-i din jur. Zi de zi, noapte de noapte, nu fac nimic altceva de cat sa-i dezamagesc pe cei dragi. Incerc sa ma schimb dar, nu pot sau poate ca chiar nu vreau, sau pur si simplu nu stiu de unde sa incep?:|
Zilnic imi promit, ca nu o sa mai repet aceleasi greseli la nesfarsit dar, inzadar. Nu-mi iasa, pur si simplu nu stiu cum sa fac sa nu mai dezamagesc atatea persoane dragi. Vreau sa o aud si eu odata pe mama “Asta-i fata, mea ! ” dar, asta numa in cele mai bune vise ale mele se v-a intampla.
Odata cu incepere acestui nou nivel din acest joc, am cunoscut o multime de oameni care mi-au schimbat viata in mai bine. Zi de zi ei imi aduc zambetul pe buze :) si le multumesc pentru acest lucru. Dar, nu uit de unde am plecat fata de altii. :|
……
